Boala Lyme, sau borrelioza Lyme, este una dintre cele mai presante, dar greșit înțelese probleme de sănătate din Europa de astăzi. În ciuda impactului său răspândit, lipsa datelor unificate, a diagnosticelor eficiente și a tratamentelor standardizate a lăsat milioane de europeni vulnerabili la cazuri nediagnosticate sau tratate inadecvat. Parlamentul European și alte instituții ale UE au evidențiat această problemă alarmantă în repetate rânduri, însă progresul rămâne dureros de lent.
În acest articol, vom explora declarațiile oficiale, rezoluțiile și avertismentele UE cu privire la boala Lyme. De asemenea, vom dezvălui discrepanțele dintre aceste poziții oficiale și acțiunile (sau inacțiunile) guvernelor, instituțiilor medicale și practicienilor.
Poziția oficială a Uniunii Europene privind boala Lyme - tratament și diagnostic
Epidemia Ascunsă
„Adevărata amploare a borreliozei Lyme în UE este necunoscută”
Informațiile din rezoluția Parlamentului European sunt clare:
„Adevărata amploare a borreliozei Lyme în UE este necunoscută din cauza lipsei de statistici despre această boală și a varietății foarte mari de definiții și metode de detectare, diagnosticare și tratare a acesteia în UE.”
Acest citat, din publicația Parlamentul solicită abordarea răspândirii „alarmante” a bolii Lyme, subliniază abordarea fragmentată și inconsistentă a bolii Lyme în Europa. Fără o colectare centralizată de date, factorii de decizie politică sunt efectiv orbi la povara reală a acestei boli. În mod șocant, încercările guvernelor sau instituțiilor individuale de a pretinde că dețin cifre exacte contrazic direct această declarație oficială a Parlamentului European.
„Boala este subdiagnosticată”
Aceeași publicație dezvăluie:
„Boala este subdiagnosticată din cauza dificultăților în detectarea simptomelor și a lipsei testelor de diagnostic adecvate.”
Această admitere este atât tulburătoare, cât și frustrantă. Milioane de potențiali pacienți cu boala Lyme rămân nediagnosticați din cauza protocoalelor de testare inadecvate și a simptomatologiei complexe a bolii. Cu toate acestea, mulți medici și instituții continuă să minimizeze această problemă, inducând în eroare pacienții prin sugestia că testele existente sunt suficiente.
COVID de lungă durată: Un Paralel Neînțeles
Termenul „COVID de lungă durată” a fost adoptat pe scară largă pentru a descrie simptomele persistente care urmează infecției cu COVID-19. Cu toate acestea, Parlamentul European a emis un avertisment critic în AVIZUL Comisiei pentru Dezvoltare:
„Subliniază creșterea PAIS după infecțiile cu COVID-19, care în acest caz sunt denumite și COVID de lungă durată; observă că PAIS apar și după alte infecții bacteriene, virale și parazitare, inclusiv, printre altele, mononucleoza, boala Lyme, Ebola, poliomielita și gripa; subliniază că patogeneza PAIS este legată de ME/CFS.”
Această declarație subliniază faptul că simptomele de lungă durată nu sunt unice pentru COVID-19, ci apar și după infecții precum boala Lyme. Recunoașterea acestei conexiuni de către UE ridică îngrijorări serioase despre narațiunea actuală promovată de multe instituții. Afirmațiile care atribuie exclusiv simptomele persistente COVID-19, ignorând boala Lyme și alte infecții, sunt atât înșelătoare, cât și contrare constatărilor UE.
Cercetare și Diagnostic: Promisiuni Nerealizate
Cooperarea Internațională Întârzie
Rezoluția Parlamentului European din 15 noiembrie 2018 privind boala Lyme afirmă:
„Solicită o cooperare internațională suplimentară pentru cercetarea asupra bolii Lyme.”
La șase ani după, această cerere rămâne în mare parte neglijată. Eforturile internaționale de cercetare sunt în continuare fragmentate, fără o strategie unificată sau finanțare pentru a aborda complexitatea bolii Lyme. Această neglijare este inacceptabilă, având în vedere urgența rezoluției.
Diagnosticarea Fără Serologie Pozitivă
Punctul 14 al aceleiași rezoluții afirmă:
„Solicită statelor membre să extindă utilizarea examinării clinice astfel încât medicii să poată diagnostica boala Lyme chiar dacă testele serologice sunt negative.”
Această chemare la acțiune evidențiază limitările testelor serologice și importanța diagnosticării clinice. Cu toate acestea, există puține dovezi că medicii din Europa au fost instruiți sau autorizați să diagnosticheze boala Lyme pe baza semnelor clinice. Milioane de pacienți au fost privați de diagnostice corecte din cauza unei dependențe excesive de teste defectuoase, un fapt ascuns din discursul public.
Practici Fragmentate: O Barieră în Progres
Lipsa unui Consens European
Rezoluția afirmă:
„Întrucât nu există un consens european privind tratamentul, diagnosticul și screening-ul bolii Lyme, iar practicile naționale variază.”
Această lipsă de consens perpetuează confuzia și îngrijirea inconsecventă în întreaga UE. Orice afirmații din partea medicilor sau instituțiilor că un singur protocol de diagnostic sau tratament este valabil universal contrazic poziția oficială a Parlamentului European.
Povara Testării Inexacte
Punctul J recunoaște:
„Adevărata povară a borreliozei Lyme în UE este necunoscută din cauza lipsei de statistici despre această boală și a varietății foarte mari de definiții aplicate ale cazurilor, metodele de laborator utilizate și sistemele de supraveghere.”
Această variabilitate subminează fiabilitatea oricăror afirmații despre prevalența sau diagnosticul bolii. Persoanele sau instituțiile care susțin altceva ignoră constatările oficiale ale UE.
Linii Directoare Divergente de Tratament
Rezoluția remarcă, de asemenea:
„Liniile directoare de tratament ale ILADS (Societatea Internațională pentru Boala Lyme și Boli Asociate) diferă de cele ale IDSA (Societatea Americană pentru Bolile Infecțioase), iar aceste diferențe între cele două abordări ale bolii au, de asemenea, un impact asupra practicilor de tratament în UE.”
Această discrepanță dezvăluie faptul că practicile de tratament variază foarte mult. Susținerea unei abordări în detrimentul alteia fără a recunoaște aceste diferențe induce în eroare pacienții și ignoră recunoașterea oficială a problemei de către UE.
Boala Lyme Cronică: O Realitate Negată
Rezoluția subliniază:
„Lipsa unei înțelegeri profunde a mecanismului care transformă boala Lyme într-o boală cronică.”
În ciuda acestui fapt, unii profesioniști medicali și instituții continuă să nege existența bolii Lyme cronice. Astfel de afirmații contrazic direct recunoașterea acestei probleme nerezolvate de către Parlamentul European.
Testele Defectuoase Subminează Încrederea
Punctul P afirmă explicit:
„Testele de screening utilizate pentru boala Lyme nu sunt întotdeauna capabile să ofere rezultate precise, un astfel de exemplu fiind testul Elisa, care detectează doar o infecție la un moment dat.”
Această recunoaștere oficială a protocoalelor de testare defectuoase este alarmantă. Pacienții care au încredere în aceste teste ca fiind definitive sunt induși în eroare, adesea cu un cost personal și financiar ridicat.
Necesitatea Unor Linii Directoare Bazate pe Dovezi
În final, punctul 12 al rezoluției solicită:
„Dezvoltarea unor linii directoare bazate pe dovezi privind diagnosticul clinic și de laborator al borreliozei Lyme.”
Această afirmație subliniază absența standardelor actuale, fiabile de diagnostic. Tăcerea guvernelor, instituțiilor și profesioniștilor medicali pe această temă este asurzitoare și reflectă o suprimare deliberată a informațiilor critice.
Concluzie: Un Apel la Acțiune
Parlamentul European a recunoscut în mod repetat necesitatea urgentă de a îmbunătăți diagnosticul, tratamentele și cercetarea asupra bolii Lyme. Cu toate acestea, aceste poziții oficiale sunt ignorate sau suprimate activ. Pacienții continuă să sufere, diagnosticați greșit sau nediagnosticați, în timp ce guvernele și instituțiile nu acționează.
Este imperativ ca aceste informații să fie făcute larg cunoscute și ca schimbări sistemice să fie implementate pentru a aborda criza bolii Lyme. Doar prin transparență, responsabilitate și colaborare putem spera să combatem această epidemie ascunsă.